Una din facultatile la care sunt studenta (ASE – Management cu specializare in Stiinte Administrative (denumire lunga si pompoasa, nu? :-&), cere practica 90 de ore la o institutie publica. Si cum eu fac parte din categoria cetatenilor seriosi, responsabili si extrem de corecti, am ajuns sa fac practica la Ministerul de Justitie. Just, nu? :))
Ministerul Justitiei? O cladire maricica, veche, cu coridoare lungi si largi cu multe usi inalte, in spatele carora te astepti sa gasesti incapereri imense, oameni seriosi si responsabili. Si cum de multe ori nu gasesti ceea ce te astepti sa gasesti…
In spatele acelor usi “muncesc” mai multe doamne decat domni. Stau inghesuite, in cele mai multe cazuri, in birouri mici, ascunse in spatele unor monitoare si teancuri de dosare. De monitoare sunt agatate esarfe parfumate, pe dosare stau cutii de iaurt iar pe birou gasesti mereu ceva de ront(z)ait (Andu, rontai? :) ). Discutiile respectabilelor doamne sunt diverse: “Vrei ceai verde?”, ”Nu, azi mi-am facut de musetel, dar am si ceai verde!”, “Ai apasat bine pe butonul ala de la fierbator?”, “De azi ma apuc de slabit, mananc numai iaurt!”, samd.
Desi doamnele erau angajate intr-o institutie publica, dupa ce le-am explicat carui fapt se datoreaza prezenta noastra acolo, ne-au intrebat ce e aia o “Administratie Publica”. Eu, personal, m-am ingrozit! Am fost nevoita, insa, sa-mi continui “expeditia”.
Dupa ce am trecut pe la aproximativ toate directiile din cadrul Ministerului, am incercat sa stabilim cu seful fiecareia dintre acestea, o ora la care sa putem participa la activitatea propriu-zisa. Cam peste tot ni s-a sugerat ora 12:00, desi activitatea se prsupune ca incepe la ora 9:00. “Mai devreme de 12:00 nu se poate?”, “Paaai…e mai greu pana in pranz, dupa cum vedeti si voi, nu prea e nimeni aici!”. Corect, observasem si noi asta…
Alte impresii?
De fiecare data cand intram intr-un nou birou (sau o noua directie a ministerului) si spuneam ca trebuie sa facem practica 90 de ore, doamnele exclamau la unison: “90 de ore? O sa muriti de plictiseala…”. Asta banuiam si eu , se citea totul pe chipul lor “entuziast”, erau profund (ne)motivate!
Muzica veche, in surdina, care se auzea prost de la un radio vechi, raspunsuri amabile (doar, doar or scapa mai repede de noi pentru ca le dadeam de lucru: trebuiau sa ne explice, sa ne caute materiale etc) si zambete false care reliefau riduri adanci si dinti neingrijiti!
Bine ati venit in Romani(c)a!
Asta e! Se intampla sa nu vrei, sa n-ai chef, sa fie prea multa toceala, sa vrei sa dansezi in loc sa inveti, sa…orice!…numai sa nu inveti si sa te trezesti cu restanta! In mod normal situatia si procedura ar trebui sa fie simple: Te duci inainte de sesiune la secretariat, platesti restanta, te prezinti la restanta, scrii (ce stii, ce-ai invatat, ce stie colega/colegul, ce copiezi…), ei verifica daca ai platit restanta, corecteaza lucrearea si-ti iei nota!
Cam asa AR TREBUI sa functioneze sistemul! Dar in ASE, o institutie publica de prestigiu, lucrurile simple sunt incurcate de oameni complicati sau…hoti!
Si se duce prietena mea, sta la coada 2 ore in fata secretariatului (din motivele prezentate in primul post din ciclul celor 3 legate de ASE), plateste, se prezinta in examen si cand sa-si afle si ea nota, afla ca de fapt NU figureaza “in sistem” cum ca ar fi achitat taxa de restanta. Linistita, se cotrobaie in geanta dupa portofel din care scoate chitanta, DOVADA INCONTESTABILA cum ca a platit tot ce a fost de platit.
Va dati seama ca risca sa nu intre in licenta daca nu platea din nou, nu? Si i-a mai si enervat pe cersetorii aia de la ghiseu ca a avut tupeul sa arate ca are o dovada ca a achitat tot!
Si ei vor sa fii mandru ca faci facultate de stat! Mie mi se face greata…. :-&
Si pentru ca peripetiile continua, voi continua si eu sa va povestesc.
Chiar daca nu l-am prins pe ala care a rupt hartiile cu notele de examenul de la Planificare Strategica (erau mai multi care mergeau cracanati prin facultate si nu mi-am dat seama care din ei s-a sters la cur cu ele), o parte din studenti, au aflat notele de pe pagina personala. Asa s-a stins si supararea si curiozitatea pentru ei. De ce “o parte din studenti”? Pentru ca EU si cu cealalta parte figuram absenti pe pagina personala. Si de aici incep peripetiile!
Da telefoane, mail-uri, vorbeste cu seful de serie, ca sa vorbeasca cu seful de an, ca sa-l sune pe decan (care e si profesorul de Planificare), ca sa afle ca e plecat, sa-l sune iar, sa stabileasca o intalnire cu elevii plini de spume si nelamuriri, ca sa se rezolve situatia…ca sa…
Si intalnirea a fost stabilita azi. O colega de-a mea s-a dus sa-si caute lucrarea si in timp ce nu o gasea pe ai ei, da peste lucrarea mea! Se uita profu’ la numele meu, se uita VAG la ce-am scris (vreo 2-3 coli fata/verso) si rezolva problema rapid: 5! Ooooook! Se presupune ca sunt extrem de norocoasa, desi invatasem si nu scrisesem aberatii in alea 2-3 coli! Colega mea nu si-a gasit lucrarea, drept urmare, desi a fost PREZENTA (!), maine va sustine DIN NOU examenul, cu decanul in birou!
Eheee, organizare, ordine si disciplina nene! Cele trei atribute care NU stau la baza acestei institutii. Imi si imaginezi “tonul” solemn al descrierii de pe site:
“Academia de Studii Economice din Bucuresti este si doreste sa ramana cea mai prestigioasa institutie de invatamant economic superior si de administratie publica din Romania si sa se califice printre primele universitati din Europa, prin continutul si modernitatea procesului de invatamant, dinamismul inovarii, implicarea in raporturi strategice de parteneriat cu mediul economic si social national si international.”
Hapciu! (Nu mai aplaudati pe la geamuri!)
Spre deliciul lui Andu, acest articol va fi dedicat exclusiv lipsei totale de organizare din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti.
Nu pot sa inteleg cum poate exista atata haos, atata ignoranta, atata taranism intr-o singura institutie. De la rector, decan, pana la ultimul elev amarat, intrat cu 5, la taxa, nimeni n-are nici in clin, nici in maneca cu ideea 
de bun simt, de punctualitate sau de respectare a unor idei/reguli prestabilite.
Ca la orice facultate, exista un Secretariat cu secretare mereu nesatisfacute, nemultumite si artagoase. Uneori, din lipsa de explicatii legate de comportamentul lor, incep sa ma gandesc ca fac un training special (toate!) unde invata, printre altele: “Cum sa fim mai sictirite?”, “Cum sa refuzam tot ce ni se cere?”, “Cum sa aratam (nu neaparat finut) ca spaga ne poate muta curul de pe scaun pentru a servi elevii?” etc.
Secretariatul ala are mereu o coala A4, lipita stramb cu scotch, pe care e scris mare, cu bold, intervalul orar in care se “relationeaza” cu publicul. Evident, ca in orice institutie “care se respecta”, niciodata nu este respectat acel orar. Te duci, incercand sa fii primul, si astepti cate o jumatate de ora in fata ghiseului, pana isi aduc aminte “stimabilele domnisoare” ca a venit ora sa-si etaleze mutrele acre in fata studentilor. Ceri o adeverenita, un formuar stas, pe care-l completezi intr-un minut. Ti se spune sa vii a doua zi dupa el, pentru ca trebuie semnat si stampilat de decan. A doua zi esti prezent la datorie (pentru ca ai nevoie de adeverinta cat mai repede) si ti se spune “Imi pare rau, vino maine!” ~X( !!!
Dar sa va spun ce m-a revoltat cel mai tare! Suntem in s(tr)esiune, unii profi abia dau examene, altii deja duc liste cu note la secretariat. Fiecare student are o pagina personala online pe care o poate accesa oricand pentru a-si vizualiza notele. Aceasta masura a fost luata pentru a evita dezordinea si imbulzeala care se creeaza intr-un hol stramt, in fata unui avizier mic. Sau cel putin asa ar tebui… Pentru ca si profesorii si elevii s-au obijnuit cu ritmul de lucru al secretarelor si toata lumea stie ca notele apar pe pagina personala, inutil, dupa ce elevii le stiu pe toate, profesorii inca mai apeleaza la metoda clasica de afisare a notelor la avizier. Asa s-a intamplat si azi, notele la Elemente de Planificare Strategica (o materie…nevermind :-j), trebuiau sa fie afisate de azi de la ora 12. As lauda promptitudinea si punctualitatea celor care chiar au respectat aceasta ora, daca nu mi-as aduce aminte de imbecilii care au smuls foile cu notele si au plecat cu ele…
De ce? Care e logica? Stiu ca se apropie vremuri cacacioase si stiu ca e in trend sa dai vina pe criza pentru orice act deplasat intreprins de niste idioti…dar…HARTIA IGIENICA INCA E IEFTINA (30 de bani, pana la 1 leu in functie de preferintele posteriorului) si in plus, colile A4 tre sa fie destul de inconfortabile in asfel de circumstante… :|!
Macar stiu ca daca voi vedea prin ASE pe vreunu’ care merge cracanat…ala s-a sters la fund cu notele de la Planificare…
Un scurt reportaj despre TeG, cea mai prolifica echipa din gaming-ul romanesc, despre eforturile de a ajunge in top intr-un sport care curand va fi privit exact ca si fotbalul.
In prezent, peste 200.000 de romani sunt inregistrati pe forumurile oficiale de jocuri si practica asa-zisele sporturi virtuale. In total, in Romania exista circa 300 de astfel de echipe. Multe au reusit sa ocupe locuri fruntase la campionatele mondiale, din ultimii ani.
Imi este un dor nebun…de zilele de decembrie in care ma trezeam nerabdatoare si fugeam la geam sperand sa vad totul alb, dupa o ninsoare cu fulgi mari, ca in povesti…
…si sa-mi pregateasca tata saniuta, sa ies cu ea si sa fac trenuletul…Sa-l tragem ca nebunii prin zapada care ne venea pana la genunchi… Sa iesim cu sticle de apa sa facem ghetus, sa fie “oglinda” si sa ne chinuim sa stam in picioare pe el. Sa fie al naibii de frig, dar sa nu ne pese…sa fim din 2 in 2 minute cu curu’n zapada, fara sa ne gandim ca racim, sa ne ridicam, sa ne scuturam si sa pornim din nou la lupte interminabile cu bulgari.
Tin minte cand ma intorceam acasa, eram un ghem de copil, aveam geaca mai mare decat mine si fularul pe toata fata…calcam pe zapada (scartaia…), mergeam greu si ma uitam in urma mea, curioasa sa vad ce urme lasa ghetutele mele… Si oboseam, ca zapada era mult prea multa… pentru piciorusele mele. Respiram mai greu si realizam ca daca suflu ies aburi. Nu prea intelegeam eu de ce …dar mereu suflam si apoi dadeam la o parte, cu manusile inghetate, tot aerul cald.
Era liniste dupa ora 20 si treceau putine masini. Strada era luminata de stalpii aia vechi cu lumini albe si cautam cate un “petic” de zapada neatins de nimeni si ma aruncam pe spate si priveam in sus cum ninge…si ningea des, cu fulgi mari…si priveam pana mi se aseza zapada pe gene si nu mai puteam sa deschid ochii…
Ajungeam in casa si abia cand incepeau sa ma manance picioarele realizam cat de frig mi-a fost, dar cat de bucuroasa eram de n-am simtit nimic. Ma infofoleam bine si imbujorata si cu sufletul la gura, ma gandeam ca a doua zi va fi si mai multa zapada, copacii vor fi si mai aplecati de greutatea omatului, va fi si mai alb…
…si ma trezeam din nou nerabdatoare, fugeam la fereastra, numaram turturii si stelutele de gheata de pe geam…si abia asteptam sa ma infofolesc iar bine si sa plec la joaca in zapada…
Si se apropia Craciunul…veneau colindatori si mirosea a cozonac. Aburul care iesea din cuptor semana cu cel pe care-l vedeam eu cand respiram afara…
Craciunul miroase a ger, brad, cozonac, mandarine si ciocolata… :X :)
Sunt revoltata!
Robotul iubăreţ te poate înveseli atunci când eşti trist
Imaginaţi-vă că sunteţi alinaţi de un robot atunci când vă copleşeşte tristeţea. Poate suna un pic cam improbabil, dar o echipă de cercetători din Marea Britanie realizează roboţi care sunt capabili să crească din punct de vedere emoţional, să răspundă oamenilor şi să îşi exprime propriile sentimente când interacţionează cu oamenii.Dr. Lola Canamero, de la School of Computer Science din cadrul Universităţii Hertfordshire, ce coordonează proiectul european, a declarat că scopul lor este să creeze roboţi ce ar putea creşte şi s-ar putea adapta oamenilor.
“Dacă roboţii vor fi integraţi în vieţile de zi cu zi ale oamenilor ca prieteni sau companioni, ei nu vor putea fi luaţi pur şi simplu de pe un raft şi puşi într-o anumită situaţie, ei trebuie să se adapteze mediului lor”, a declarat dr. Canamero.
Cercetătorul a precizat că roboţii trebuie să crească şi să se dezvolte alături de oameni. “Dacă, de exemplu, omul va pufni în plâns, robotul va învăţa, cu timpul, dacă este cazul să îl aline sau să îl lase în pace”, a mai spus Canamero.
Sursa: Realitatea.net
De ce sunt revoltata? Dezvolt…
Ombladon – nici o lacrima
Ooohhh + my God
Trezeste-te, ridica-te
Incet respira
Du-te la munca
Munceste 12 ore
Transpira
E o lume senila
Prea plina
De oameni ca tine
Care ar face orice
Pentru putere pai
Atunci tregeti de fiare.
Mi se pare mie
Sau chiar seamana
A comedie ?
Cand totul e lipsit
De oricefel de strategie
Ca-n puscarie
Nimic nu ma mai sperie
Si mor, am dintii stransi
Privirea rece, pentru ca
Aveti sufletul gol
Nu mai exista sentimente
Si doar false zambete
Si cantece
Nu mai exista oameni
Si doar dialovii in pantece
Nu exista regrete
Decat pietenatii analfabete
Nu mai exista cornete
Decat-n perete,
Lunete si baionete
Prea mici intr-o lume mare
Suntem, prea multe vrem
Si nu putem sa avem
Degeaba ne ferim
Cu mana intinsa tot cersim
Ce vad, ce simt
Tot ce ating
Ma umple de venin
Si ma doboara ac un robinet
Luat in dinti in plin
Vama Veche – Fericirea
Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat
Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi…
Te invata sa-ti cauti iubirea pe Net
Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti
Te strivesc cei din urma daca incetinesti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti
Twitter
Tubmlr
Linkedin
Facebook