Insemnari [dot] ro

De ce?

Traseul vietii tale e mai imprevizibil decat directia bilei de pe masa de biliard, dar daca alegi o harta si inveti sa lovesti bila cu tacul vei obtine un lucru remarcabil: o directie in viata ta. Unde e harta vietii tale? Mai mult sau mai putin, in carti.
Poti alege sa citesti despre cum sa iti organizezi mai bine viata sau cu cine s-a mai culcat Mutu. Actiunea e aceeasi, rezultatul e diferit….

Am descoperit ca cititul iti schimba viata la varsta de 22 de ani. Pana atunci am citit lucruri impuse de sistemul de educatie si Morometzii intr-o vara, o carte care chiar mi-a placut. In sufletul meu nu exista pasiunea de a citi, a devora carti pe parcursul noptii, dar exista o sete si mai mare de cunoastere si autoeducare. Mie mi-au trebuit 22 de ani si o scoala de business care sa ma determine sa adopt un lucru pe care il voi sustine toata viata: 20 de minute in care citesti, pe zi, iti va schimba viata… Eu am inceput sa simt efectul asta dupa 1 an…

Cum?

Poate pentru altii alta e calea. Acum aproximativ 1 an a aparut un proiect numit “Lecturi Urbane”. Acesta promoveaza lectura in spatiile publice. O idee simpla dar de efect. Primele editii au avut loc in metroul bucurestean si pentru ca acest lucru este multiplicabil am fost invitat in weekend, in calitate de blogger, sa particip la Lecturi Urbane Piatra Neamt.

Unde?

Day 1

Sambata dimineata (7.00 mai precis) am plecat impreuna cu un grup de 20 de oameni catre Piatra Neamt. N-am simtit drumul de peste 4 ore pentru ca in partea din spate a masinii era tambalau si mult fun. Am ajuns la Piatra Neamt in jurul pranzului unde am fost cazati la un hotel albastruuuuu unde aveam o priveliste foarte frumoasa asupra orasului. Moldovencele se vedeau superb de “deasupra”. Aici se impune o pauza de apreciere pentru echipa Lecturi Urbane care ne-a tratat intr-un mod foarte special. A urmat o editie fireasca si linistita de Lecturi Urbane unde totul s-a desfasurat conform planurilor datorita organizatorilor locali (Toma si Anne Marie), neasteptat de liniste pentru o regiune cu oameni atat de agitati si energici. Citit cateva randuri, admirat moldovence…..the ussual stuff. Unii cu ceva mai multe emotii, altii cu mai putine am “vizitat” orasul “de sus”, mai precis am mers cu telegondola deaspura orasului.  Seara s-a incheiat cu o masa luuunga in care echipa a  impartasit mancaruri traditionale, vin rosu si pareri. Din categoria pareri sincere influentate de lichidul lui Bachus va prezint concluzia zilei. Bineinteles sa nu uitam de moldovencele din zona….

Day 2

Ziua doi a debutat cu o vizita pe Cheile Bicazului (care au ramas la fel de fascinante ca acum 5-6 ani cand le-am vizitat la ultimul periplu prin Moldova). Ce puteam face pe drum? Pai am luat in mana camera profesionista a cameramanului de la Realitatea si am inceput sa intervievez lumea. Bineinteles, la ora 10 dimineata, toata lumea a fost deschisa spre conversatii si am primit multe raspunsuri la intrebarile mele, mai  ales de forma “Pleaca cu camera aia”. Nu-i invinovatesc, si eu as fi facut la fel :D  Partea a doua a zilei a reprezentat drumul de intoarcere spre Bucuresti cu un popas in Moinesti, locul de bastina al lui Adrian Ciubotaru. Atractiile zonei au fost evident mancarea de senzatie pentru obisnuitul cu catering si fastfood din mine. No, v-am spus de moldovence? Aaa… acum v-am spus. 10 seara, Bucuresti, 28 de grade….bineinteles sentimentul de bagamiaspicioareleinorasulasta e omniprezent :)

Din cauza* cui?

In primul rand, echipa Lecturi Urbane : Andreea, Ileana, Anne, Cristiana si Claudia + Adrian, Gabi, Marian, Toma care au participat activ si cei care au participat din back-end, adica Petrom (care au o campanie foarte misto de promovare a turismului romanesc) si Paralela 45 care a avut grija ca noi sa avem parte de un tratament demn de un invitat special din blogosfera.

Deci, cum a fost?

Aveti o poza concludenta in partea de sus a articolului. Un eveniment frumos, un weekend frumos si un oras frumos. Iar din ciclul “nici un weekend in Bucuresti”, saptamana viitoare ne vedem la The Mission Dance Weekend, la mare :)

*subtitlul este o figura de stil
sursa poza (da, eu sunt acolo)

E expresia la ordinea de zi, pentru toti cei de varsta mea. Dupa 3 ani de cursuri si seminarii, chiuluri masive la barul din facultate (sau pe Dorobanti la o cafea – pentru ASE-iste) se incheie inca un capitol din viata noastra. Am constatat cu multa dezamagire ca majoritatea studentilor nu au nici drum concret pe care vor merge si majoritatea se impart intre ideea de se angaja sau a incepe un master. O parte le vor pe amandoua…

Dar cum nu pot povesti despre absolvirea facultatii o sa povestesc un pic despre terminarea liceului…

Balul de absolvire

L-am facut la CCA, ca majoritatea liceenilor. Baietii la costum, fetele cu rochia aia de vis pe care o visau de cand erau mici si pe care au cautat-o zile intregi. O atmosfera eleganta si in care toti ne simteam foarte comfortabili unu langa celalalt. Din ce imi amintesc, eram certat cu domnisoara de la momentul respectiv, dar cu prilejul acelei absolviri ne-am si impacat (hihi). Am iesit pe strada sa caut un magazin cu baterii ca nu aveam baterii pentru camera foto a tipei de la care oricum nu am primit pozele. Mi-am scos toate colegele si profesoarele la dans (un adevarat domn, stiu!) si la sfarsit ne tineam toti intr-un mare cerc si o ardeam pe cantece Vama Veche. S-au varsat lacrimi, s-au facut poze…a fost frumos.

Ultimul clopotel

Dimineata la liceu ne-am “inrobit” toti si undeva la ora 11.00 am iesit in curtea scolii sa asistam la decernare. Imi amintesc ca eram toti pe “scara profesorilor” si tipam de nebuni. Eu eram in clasa A asa ca lightmotivul zilei a fost cantecul. “Cine sunteeeem? A-ul, A-ul, A-ul (conform acestei strigari). In curtea liceului am facut o mare hora si cantam si tipam de ne auzea toata lumea. Lasam garda jos si recunosc ca mi-a batut inima ceva mai tare in momentele respective.  Bataie cu sampanie, aruncat palariile alea in sus (toca le zice) si am iesit la restaurant undeva in Cismigiu, dupa ce am “sarit” peste 2 terase unde nu aveam loc toti :))

nanoConcluzie

Liceul a fost o perioada frumoasa, pacat ca ramane ideea aia “ba dar ne vedem dupa asta, da?” ….si nu se intampla. Chiar m-am bucurat cand mi-am vazut colegii de liceu (acum 3 saptamani) dupa 3 ani de zile…
Leapsa preluata de la CorinaMS. Mai gasiti povesti asemanatoare si pe facebook

Deocamdata sunt angajat…si ca toata lumea am avut o zi libera :) M-am trezit la 9 dimineata, am fost sa alerg , am iesit la o cafea, m-am intors acasa, am citit si acum ma duc la o intalnire friendly-business. Asta e unul din motivele pentru care calc acum acceleratia, ca mai tarziu sa ma pot bucura de zile libere in momentele in care imi doresc asta, nu cand e weekend sau vrea altcineva. Sunt total impotriva dogmei corporatiste “abia astept sa vina ora 6 sa rup usa” / “e weekend, pot trai!” samd…

Programul asta e in mod sigur in to-do pentru mine, va recomand si voua sa va stabiliti teluri asemanatoare :P
Dar mai avem un pic pana acolo…

(poza de anul trecut din Mamaia)

…..plaja, ploaie si un dj bun care sa mixeze :)

Afara ploua intr-o nebunie si imi amintesc de concertul lui Armin Van Buuren de la Arene de acum 2 ani, cand a plouat o noapte intreaga dar noi nu  ne-am miscat de acolo…

…aaa…si astept cu nerabdare Above & Beyond la Liberty Parade!

Asculta mai multe audio Muzica

Ultimele zile au fost o nebunie totala pentru mine. Constat ca asta e prima seara cand stau si eu linistit acasa :)
Am avut parte de niste momente misto pentru ca am implinit frumoasa varsta de 22 de ani, am fost pe la facultate, la job si la o conferinta foarte interesanta despre care o sa va vorbesc in viitorul apropiat

Pana atunci….mami, mami… i’m on TV…

Mai sus, incepand cu minutul 11 aveti o mica interventie din partea mea si cateva ganduri legate de tinerii antreprenori. Pe blog veti gasi curand ceva mai multe cuvinte, pentru ca mi-am notat foooaarte multe lucruri :)

ps. Da, stiu ca dau bine pe TV…
ps2. Multumesc Simonei pentru atentionare :)

….e ora 10 seara si abia m-am intors. Oboseala atinge praguri inalte insa team-bulding-ul asta a fost un mare WOW pentru mine…daca inainte vedeam ceva de ansamblu in Romania, acum vad ceva de ansamblu pentru mine cu implicatii in toata Romania! Iar am adunat o gramada de chestii pe care trebuie sa le pun in practica, cateva ganduri o sa va transmit si voua.
De ce am scris postul asta? Ca sa nu ma dati disparut :))

Ma asteapta chestii mari asa ca imi iau la revedere :)

<3 MAGIC-TEAM

Unii s-au distrat in weekendul asta, eu am avut unul din cele mai productive weekenduri din luna asta ;))

Online

Am fost vineri prezent la workshopurile roblogfest. Nu m-am asteptat la o sala atat de goala..Au fost informatii generaliste (intrucat se astepta o prezenta a bloggerilor foarte noi) cat si informatii foarte valoroase, presarate printre povestile de succes ale proiectelor online.

Stau si ma intreb, totusi, cum sa vii la un workshop fara o foaie si un pix/laptop. Dar probabil multi au aptitudini de invatare ceva mai dezvoltate…In orice caz acestia sunt cazurile fericite, spre deosebire de masa mare de “oameni de online” care vor sa stea acasa si sa “traiasca din online”. Bineinteles, unde a fost vorba de bautura si “social-media” s-au prezentat cateva sute…Cu un astfel de interes in mod sigur veti iesi din anonimat.

Alexandru Negrea a avut o prezentare tehnica despre platforma wordpress. Lucruri basic dar si hinturi despre ce cadouri ar trebui sa le faci prietenilor tai “online”. Raluca Popa a povestit un pic despre influenta intalnirilor online la care a participat asupra actualului job, cerc de prieten si influenta online. Totusi sunt de parere ca ca online meeturi-ule sunt doar motive de a fi remarcat. Nu sunt de acord ca viata sociala = astfel de intalniri si voi continua sa imi selectez intalnirile la care merg pentru ca am vazut dorinta altora de a merge la astfel de intalniri fara nici un scop. Da, asa intariti ideea ca internautii n-au viata sociala. Cabral a contribuit in mod clar cu cele mai multe informatii de ordin non-tehnic. Prezenta sa pe internet reprezinta un adevarat ghid si daca sunteti un pic atenti modul in care acesta se prezinta reprezinta cheia succesului pe care o are la momentul asta. Am o deosebita desconsideratie pentru micile vedete online care nu se incurca cu astia cu 40 de vizitatori pe zi. Mi s-a reconfirmat si motivul pentru care il citesc pe Vali Petcu (opinii argumentate si problogging) si faptul ca zoso e doar un produs de marketing.

Da, netbookul meu de Dorobanti, Asus Karid Rashim,  a facut senzatia printre bloggeri. In scurt timp veti vedea un review al acestuia

Business

Vineri seara am plecat la Budapesta pentru cel mai asteptat weekend al acestei luni. Aproximativ 15 tineri antreprenori din Bucuresti, 3 masini, 2000 de km parcursi (la noi un singur sofer pentru care am un respect deosebit) si 3 ore dormite din 60. Am stat intr-o sala cu oameni care au impartit 12 milioane de dolari anul trecut, iar suma va creste de 5 ori (in an de criza). Stiu ce vreau sa fac, inteleg cum pot sa o fac si voi depune tot ceea ce e uman (si poate mai departe) posibil sa imi ating telurile.  Voi lupta sa depasesc bariera pe care mintea umana ti-o pune si ma voi bucura cand voi reusi, dar mai ales cand oamenii in care am incredere vor reusi!  Ungurii m-au surprins cu ospitalitatea si civilizatia lor, ca de fiecare data.  Dupa ce ne-am invartit prin Budapesta aproximativ 45 de minute, un grup de tineri de acolo s-au abatut de la traseul lor obisnuit si ne-au condus la locatia unde trebuia sa ajungem.  Sunt curios daca in Bucuresti s-ar oferi cineva sa faca acest lucru… Budapesta e un oras superb, dar l-am vizitat doar 5 minutele :) .  Am pus niste poze pe contul de facebook *for friends only

Dupa ce o zi intreaga n-am mancat, am dormit doar 3 ore intr-un weekend intreg si am parcurs mii de kilometri ma simt unul din cei mai fericiti oameni. Nimic nu te poate dobori, daca ai increderea in tine ca poti sa o faci. Da, contrar asteptarilor, poti muta muntii…trebuie doar sa ai rabdarea si oamenii potriviti alaturi.

Personal

- lumea te intreaba de sanatate doar cand le faci bine. In rest, fiecare e cu pizda ma-sii
- am o echipa absolut extraordinara alaturi de mine si vom exploata potentialul fiecaruia pentru a reusi. Am vazut ambitie si dorinta dusa dincolo media pe care o au oamenii pe care ii intalnesc in mod normal. Sunt mandru de oamenii astia!
- revizitat foarte scurt Budapesta, un oras superb pe timpul noptii. In mod sigur voi avea ocazia sa fiu gazduit pentru cel putin o saptamana, in viitorul foarte apropiat. Astfel voi avea ocazia sa vizitez ceva mai mult :)
- poate cel mai important, stabilit noi teluri

sursa poza

Concluzia: NEVER EVER HAVE SEX IN THE CHAMPAGNE ROOM!

A trecut aproximativ 1 saptamana de cand n-am mai scris pe blog, asa ca simt nevoia sa va tin un pic la curent cu faptul ca inca traiesc :))

In ultima perioada simt cum trece timpul mult, mult prea repede. Nici nu ma dezmeticesc bine dintr-o chestie ca a si trecut… Bum dimineata, bum seara, bum weekend, bum mijlocul saptamanii fara sa realizez cand s-a intamplat totul. Cred ca pierd notiunea lucrurilor care se intampla in jurul meu si ma concentrez pe ceva care deocamdata nu imi iese si stiu ca e 100% din cauza mea, dar trebuie sa ridicam fruntea sus, right? :)

Important e sa nu te dai batut atunci cand iti e greu! Asta diferentiaza pe cei care ajung undeva de cei care vor muri anonimi. Pana la urma, ce se poate intampla mai rau, nu? :))

In weekend plec putin pana in Budapesta pentru a ma reincarca, in mod sigur ne vom auzi dupa acest weekend.

sursa poza

Maine e 1 martie 2010. Calendaristic vorbind, ar fi prima zi de primvara. Iar primvara reprezinta simbolul unui nou inceput.
In perioada asta invat din ce in ce mai mult. Sunt la stadiul la care acumulez informatii la un volum mult mai mare ca inainte. Simt cum incet, incet incep sa inteleg tot mai multe chestii pe care un om care nu vrea sa iasa din aria sa de confort le-ar respinge cu vehementa. Vad oameni in jurul meu care refuza sa aiba puterea de a-si decide singuri ce vor sa faca in viata. Vad oameni care refuza un traseu care ii poate duce spre bogatie, atat spirituala cat si materiala. Tocmai de asta mi-am pus in cap sa nu fiu ca restul….sa ma bucur pe cat posibil de viata mea.

Am invatat ca e foarte important sa iti pui pe foaie planurile. Planuri si termene si program. Vreau sa imi intre in rutina lucruri care sa ma ajute direct la dezvoltarea mea personala si financiara.

1 Martie 2010 e un moment bun sa spui START lucrurilor bune pe care le vrei in viata ta….

M-am gandit de multe ori la ideea asta… Azi chiar am vazut, pe twitter, ideea expusa de Mirabela.

Haideti sa va zic cam cum arata ziua perfecta pentru mine.

08.45 – 09.00 – trezirea
09.00 – 10.00 – mic-dejun & cappucino & google reader
10.00 – 10.45 – sport
10.45 – 11.30 – pregatire pt job
11.30 – 12.00 – drum spre job
12.00 – 20.00 – job 1 + business propriu
20.00 – 24.00 – iesit in oras cu prietenii
24.00 – 25.00 – sport
25.00 – 27.00 – hobby-uri “de casa” (internet & citit)

La voi cum ar arata programul perfect? :)