Maine e 1 martie 2010. Calendaristic vorbind, ar fi prima zi de primvara. Iar primvara reprezinta simbolul unui nou inceput.
In perioada asta invat din ce in ce mai mult. Sunt la stadiul la care acumulez informatii la un volum mult mai mare ca inainte. Simt cum incet, incet incep sa inteleg tot mai multe chestii pe care un om care nu vrea sa iasa din aria sa de confort le-ar respinge cu vehementa. Vad oameni in jurul meu care refuza sa aiba puterea de a-si decide singuri ce vor sa faca in viata. Vad oameni care refuza un traseu care ii poate duce spre bogatie, atat spirituala cat si materiala. Tocmai de asta mi-am pus in cap sa nu fiu ca restul….sa ma bucur pe cat posibil de viata mea.
Am invatat ca e foarte important sa iti pui pe foaie planurile. Planuri si termene si program. Vreau sa imi intre in rutina lucruri care sa ma ajute direct la dezvoltarea mea personala si financiara.
1 Martie 2010 e un moment bun sa spui START lucrurilor bune pe care le vrei in viata ta….
M-am gandit de multe ori la ideea asta… Azi chiar am vazut, pe twitter, ideea expusa de Mirabela.
Haideti sa va zic cam cum arata ziua perfecta pentru mine.
08.45 – 09.00 – trezirea
09.00 – 10.00 – mic-dejun & cappucino & google reader
10.00 – 10.45 – sport
10.45 – 11.30 – pregatire pt job
11.30 – 12.00 – drum spre job
12.00 – 20.00 – job 1 + business propriu
20.00 – 24.00 – iesit in oras cu prietenii
24.00 – 25.00 – sport
25.00 – 27.00 – hobby-uri “de casa” (internet & citit)
La voi cum ar arata programul perfect? 
Esti un gay daca astazi ai mai multa grija de ea, esti un gay daca astazi o strangi in brate dar in restul timpului o injuri si ii dai cate un sut, esti gay daca te duci la cumparaturi in Unirii si te imbrancesti ca prostu, cand vezi ca mai sunt inca 100 de oameni langa tine, esti gay daca ii cumperi flori doar astazi si de ziua ei….
Iar voi sunteti fraiere ca acceptati….
(din articolul de anul trecut)
Dragostea e genul ala de subiect pe care toti il cunoastem la perfectie si putem sa vorbim despre el ore intregi. Suntem cei mai buni la teorie, emitem diverse conceptii si abordari care ne ridica la un nivel inalt, dar cand suntem pe teren…dam cu stangul in dreptul. Asta e cam ca si fotbalul, avem impresia ca daca stim sa dam cu dreptul intr-o minge stim sa jucam fotbal.
Mi se pare o lipsa de respect ca doar astazi sa ii acorzi o atentie speciala sau un astfel de eveniment sa te determine sa ii acorzi mai mult din “viata ta”. Trebuie sa o faci sa se simta iubita atunci cand o iei in brate si o saruti sau atunci cand e nervoasa din cauza sesiunii sau a problemelor de ordin feminin 
Intamplator, parintii mei au implinit 22 de ani de casatorie. Nu, pe vremea aia nu exista v-day, doar s-a intamplat ca aceasta data sa cada intr-o sambata. Ieri stateam cu ei la masa si am intrebat destul de nesigur pe mine de moment…. “22?” Ei au inceput sa rada si sa faca misto ca mi-ai mancat jumatate de viata, cum te mai suport si in mod clar asta e ultimul 
In mintea mea e un pic prea mare ideea asta. Deci ar trebui sa stau timp de 20 de ani cu o femeie, sa invat sa ii accept parti bune si rele, sa ne modelam astfel incat sa iasa un rezultat in balanta…. Am fost si adeptul relatiilor de peste 1 saptamana, dar chiar pentru asa ceva ar trebui sa mai maturizez un pic 
Si pentru ca as vrea sa termin intr-o nota amuzanto-educativa va mai ofer 2 lucruri
1. Raspunsul la intrebarea: Ce facem de Valentines Day?
….Plimbare romantica cu gondola ( am o albie fix pt 2 pers) pe Herastrau, hranim broscute si ne pupam ca 2 mormoloci, cina romantica sub lumina felinarului pe bancuta ( stiu eu una mai retrasa) in Cismigiu, avand alaturi corul madrigal de aurolaci cu mel ‘ Da si mie un leu”, iar la final facem dragoste la telefon( la mine sau la tine ) am minute gratuite dupa 12….
2. Urarea clasica
P.S. Happy unimaginative, consumerist-oriented and entirely arbitrary, manipulative and shallow interpretation of romance Valentine’s Day.
Te-ai trezit intr-o luni dimineata la ora 12 si ti-ai dat seama ca ai inteles ce vrei sa faci cu viata ta si ti-ai raspuns la niste intrebari referitoare la TINE?
Eu DA….
Acum urmeaza calatoria….
Nu e problema ca am scris postul la 2 saptamani dupa eveniment, nu? 
Si daca e, ce? E blogul meu
Ideea a venit foarte repede, raspunsul la fel. (aveti povestea aici). Si iata 22 decembrie (seara) plecarea din Bucuresti alaturi de o armata de PR-isti, onlieristi si vreo 2 oameni normali fara legatura cu obsesia noastra. Drumul se anunta destul de lung, dar si fun.
Ia uite ce frumos am purces noi la drum, strabatand soselele patriei. Usual stuff: gropi, pauze la benzinarie, fetele vazand “traseiste” cracanate in tirurile soferilor de Turcia….dastea… Ajuns dimineata pe la vreo 7 prin Arad. Cum IT-istii lucreaza tot timpul, n-am avut timp pentru o actiune simpla, sa schimb niste lei in euro. Bine, recunosc…a fost si ceva lene in actiunea asta. Asa ca iata-ma la 7 dimineata, cand totul era inchis, cautand casa de schimb valutar Noroc cu tipul ala de la OMV care mi-a spus ca exista la gara un Exchange, asa ca daca aveti “experiente” de genul, acolo e locul in care trebuie sa mergeti
Asa, am iesit din tara…am trecut de Ungaria si pe seara am ajuns in Austria. Primul lucru pe care l-am invatat acolo este ca “near is just an expression”. Da n-am avut probleme din punctul asta de vedere, ba dimpotriva.
Day 1: Vizitat Prater, pacat ca era “cam inchis”…atat el, cat si restaurantul unde vroia Lucian sa ne ofere o experienta culinara pe masura foamei pe care o simteam, pentru ca abia ne cazasem si simteam nevoia de mancare. There’s no problem, ciolan & bere, we shall return in vara si ne dam in toate porcariile alea.
Day 2: Schönbrunn & Gradina Zoologica. Palatul e absolut imens. Nu va pot spune mai multe. Imaginati-va o gradina opulenta intinsa pe sute de metri patrati. O armonie perfecta. Si mai impresionat am ramas de gradina zoologica si va promit ca nu ma mai duc la gradina din Bucuresti pentru ca imi fac sange rau. Ambianta perfecta, animale in medii reproduse aproape de natural, o zona absolut imensa (jumatate de cartier) in care te puteai plimba si admira flora si fauna planetara. In aproximativ 5 ore n-am reusit sa vedem decat aproximativ 70% din gradina. Acolo trebuie sa mergi de dimineata pana seara, sa reusesti sa parcurgi tot. Foarte interesant e faptul ca toata gradina era plina de locuri educative, tablite cu intrebari si raspunsuri astfel incat era o placere sa iti aduci copilul acolo
Day3: Vizitat obiectivele turistice ale Vienei. Palatele Albertina, Palatul Fluturilor, Catedrala Sfantul Stefan samd. Procurat bilete pentru….ziua de 27 decembrie
Day4: Plecat la Munchen cu ganduri de cumparaturi si vizitat. Dupa cateva sute de km, ne-am linistit cu cumparaturile insa ne-am bucurat de oras, care in pofida oamenilor destul de reci care chiar nu m-au incantat, am vazut un oras superb, un stil de viata cu care m-as putea obisnui foarte repede….
Day5: Trezire dimineata si vizitat pestera subterana SeeGrotte. Un lac subteran artificial pe care va voi lasa sa il descoperiti. Apoi am mers la o gustare in Donau Tower, un turn din care poti vedea toata Viena, iar restaurantele sunt in miscare, astfel ca poti vedea toate minunatiile orasului austriac. Piesa de rezistenta a serii a fost opera la care am mers o parte din noi. Nu ma asteptam la o asemenea minunatie, insa e o experienta pe care nu trebuie sa o ratati daca mergeti prin zona!
Day6: Zi de shopping (Parndorf – un outlet de marimea unui orasel) pentru unii, zi de durere pentru subsemnatul. Am avut o durere in zona vezicii biliare care m-a tinut cam 3 zile asa cu dureri astfel incat nu puteam sa stau in picioare… 
Grasimile si mancarea fastfood + coca-cola sunt motivul, pe 2010 incerc sa ma potolesc….
Mai sus aveti, pe zile, cateva puncte pe care nu ar trebui sa le ratati. In mod sigur nu am scris nici macar jumatate din locurile vizitate pentru ca memoria nu ma ajuta la aceasta ora tarzie insa nu vreau sa fiu un spoiler asa ca va recomand sa vizitati Austria cat mai curand posibil. Am vazut un stil de viata diferit, am vazut ca se poate ca o natiune sa se comporte asa cum as vrea eu sa se comporte. Cu toate acestea austriecii nu sunt foarte aproape de gusturile mele, ca populatie. Se imbraca ciudat, arata ciudat (as fi vrut sa ma leg si eu de o austriaca bogata…cele mai frumoase femei pe care le-am vazut erau romancele cu care venisem). cu toate astea raman fan Viena, Austria.
ps. Revin cu poze cand fac rost de ele
OK, se da situatia X. Si conform situatiei X, lucrurile se desfasoara intr-un anumit mod, iar tu te conformezi situatiei respective. Adica e acel 1+1=2, cand stii finalitatea.
Dar ce se intampla cand 1+1=3, independent de actiunea logica, pe care tu o gandesti, in situatia data. Exista acel “1″ pe care tu nu l-ai luat in calcul, nu l-ai prevazut, nici macar nu l-ai inteles….
Si esti buimac, si mergi cu valul fara sa intelegi cum te pozitionezi si cum poti continua astfel incat sa iasa totul ok si sa nu strici nimic.
Dar poate asta e tot farmecul, sa te ia valul….dar cum sa te ia valul fara sa intelegi unde te duce? Te lasi purtat? Daca dai cu capul de piatra? Si daca prinzi valul mare?
Dilema e: care e “1″ ala care imi scapa si cum fac sa ma prind ce trebuie facut?
Si dilema 2: de ce mi se intampla ca in fiecare an sa las planurile de revelion pe ultima zi? 
ps. N-am inceput-o cu filozofia…desi Adrian are succes la femei, eu sunt la statul de aberat in pat, cu laptopul in brate
Fiecare individ care se naste e un potential care tinde sa se realizeze
Am auzit fraza de mai sus intr-un workshop si am simtit nevoia sa notez aceste cuvinte. Sunt undeva la 99% de acord cu fraza de mai sus. Acel 1% ramas e pentru cazurile in care, din motive independente de natura umana, nu plecam din acelasi punct. Da, exista si oameni care nu au posibilitatea sa iasa din conditia care le-a fost pusa in frunte, inca de la nastere. In realitate, poate acest 1% ar trebui sa fie 5%, dar mintea mea nu vrea sa accepte acest lucru.
Ca tot suntem pe un blog personal, haideti sa va povestesc un pic despre mine, in ultimii 2 ani
Primul pas al maturizarii mele a inceput in momentul la care am intrat la facultate. Poate devreme, poate tarziu…dar in mod suspect destul de apropiat de vorbele fetelor din jurul meu (cand aveam 14 ani si ma laudam ca sunt matur ). Dupa primul semestru in care am inteles ca ma asteapta vreo 3-5 ani de stat intr-o banca si ascultat elucubratiile unor profesori avizi dupa bani. Si atunci am luat decizia sa ma angajez. N-am avut suportul iubitei (m-am despartit de fata pe care am iubit-o cel mai mult la 3 luni dupa acest pas), n-am avut suportul mamei mele (care ma descuraja si vroia sa imi vad de facultate. O inteleg, e mama…vroia sa isi vada baiatul cu facultatea terminata. Nu iti face griji mama, nu te voi dezamagi!) n-am avut suportul vreunei rude, asa ca m-am angajat fara prea multe comentarii si pe un salariu pe care il cheltuiam destul de usurel. Pentru mine a insemnat mult, ca n-am mai cerut lu’ mama sau tata, ca puteam sa ies oriunde sau sa plec la munte/mare fara sa am grija de un buget. Au fost 6 luni interesante.
Apoi a venit o oportunitate (sau cel putin asa o consideram eu la momentul ala), un internship la Diverta. Acolo am vazut cum din aia multi care eram la interviu, am ramas doar eu. Acolo eram inconjurat de tipe pe la vreo 27-30 de ani care aveau in gand masini, bebe si vacante cu sotul/sotia. Mi-am dat seama in 3 luni ca statul la birou si facut rapoarte nu e de mine, asa ca i-am anuntat ca imi iau la revedere Faza e ca au fost vreo 2 luni in care am lucrat, in paralel, la 2 joburi. Plecam dimineata si ajungeam seara. Si numa’ eu stiu cum traversam Bucurestiul, din Militari pana in Titan intr-o ora. Ajunsesem o leguma…Prima oara am renuntat la primul job, si dupa 1 luna la cel de-al doilea.
Se facea octombrie si aveam ganduri de inceput facultatea…Dar a venit un telefon, chiar in ultimele zile ale mele la Diverta si eram invitat la interviu la Scop Computers, unde sunt si acum. Pentru mine a fost un motiv de mandrie, pentru ca eram cel mai tanar de acolo, la 21 de ani…Si din cei 11 care am intrat, au mai ramas doar 4, iar eu am ajuns cel mai bine, desi sunt cel mai mic.
Revenind la potential, am urcat repede la mine in firma. Am avut si norocul unor manageri capabili, cu experienta care au vazut entuziasmul meu. Si iata ca nu i-am dezamagit, acum conduc (cum imi place sa zic) propriul meu departament
Toti cei care ma intalnesc, afland ca am 21 de ani spun….da, are potential. NUP! Am trecut de faza aia, deja fac ceva in sensul asta. Am trecut de stadiul de grafit, acum sunt in slefuire spre diamant.
Cum treci de la potential la succes?
In primul rand e vorba de PASIUNE. Daca faci ceva de care te bucuri, in mod sigur vor veni rezultatele. Pentru ca iti depui toata energia sa iti iasa bine. Si zambesti si te consumi si….iti iese! In al doilea rand iti alegii PARTENERII. Daca ai alaturi oameni care iti vor binele, reusesti. Daca ai oameni care vor sa te mentii la nivelul lor, renunta la ei, chiar daca pare greu (voi dezbate curand si acest subiect)
Ceea ce in mintea ta s-a copt, poate deveni realitate. Trebuie doar sa vrei, sa decizi si sa actionezi ferm si perseverent!
Asa ajungi sa ai succes!
sursa poza
…mai departe
Credeti-ma ca e foarte important sa “alergi” dupa ceva, in viata. Suntem foarte tentati sa cadem in plasa comoditatii si a banalului cotidian..
Ce-mi propun acum? Sa fac o lista de teluri pe care sa le bifez in 2010. Ultimii 2 ani au fost absolut magnifici, pentru mine, si imi propun ca urmatorul sa ii depaseasca. Aceste teluri vor fi prezente pe o pagina separata, si pana la sfarsitul anului o voi completa cu o lista “to do things pentru 2010″
Va recomand un lucru similar, va veti bucura la momentul la care veti bifa fiecare bullet din lista voastra de dorinte pentru anul urmator.
Asa…declar deschisa perioada stabilirii telurilor!
sursa poza
Ieri va spuneam ca suntem dependenti de metrou, defapt organizarea incredibila a capitalei e dependenta de acest mijloc de transport… Si cum astazi 700.000 oameni au mers “pe sus” a fost un adevarat show in trafic.
Ca sa ajung la timp la birou, stiind ca am o intalnire cu cel mai important colaborator si nu prea aveam temele facute, m-am hotarat sa iau in calcul cel mai lent mijloc de transport, adica pe jos. M-am trezit eu frumusel cu 1 ora mai devreme decat in mod normal si da-i miscare catre job. Eu stau langa Stadionul National Lia Manoliu, iar punctul lacare trebuia sa ajung era zona Floreasca (da, langa Bamboo & Fratelli si paralel cu Dorobanti, la naiba) OK….
Plecare la 7.30 din casa…la 7.47 eram in zona Muncii. Ma duc in statie la tramvailul 34. Era plina statia, dar m-am gandit ca numarul de tramvaie e suficient pentru a prelua gramada de oameni de acolo. Si..m-am inselat Vine tramvaiul in statie, observ ca e plin asa ca ma hotarasc sa pornesc pe jos..
7.52 – plecare Andu pe jos, tramvaiul in paralel
8.01 – Andu in zona Iancului, tramvaiul in spate incerca sa isi faca loc printre masini…tipete, claxoane repetate, show maxim!
8.09 – Andu la Dimitrov (langa Hasdeu), tramvaiul inca nu se vede
8.16 – Andu se indreapta catre Bucur Obor, tramvaiul trece in viteza si ajunge la Obor
8.18 – Andu traverseaza intersectia de la Obor, tramvaiul e inca in statie
8.25 – Andu are un avans considerabil, asa ca se decide sa intre in magazin si sa isi cumpere cornuri si Cola
8.26 – Andu iese din magazin si observa tramvaiul trecand rapid pe langa el, pana in zona Lizeanu
8.28 – Andu pierde contactul cu tramvaiul, si cedeaza in lupta…
8.32 – Andu prinde o urma de speranta, tramvaiul se chinuia sa mearga prin aglomeratia de pe Stefan Cel Mare
8.36 – Andu cu mers sustinut, tramvaiul se chinuie sa isi faca loc…se preveseste o lupta adidas la far
8.42 – Stadionul Dinamo…punctul de final…Andu castiga competitia dupa 1 ora de mers in paralel cu mijlocul de transport….
Concluzie: drum Muncii – Stefan cel Mare – 1 ora cu transportul in comun inghesuit cu toti noliferii sau 1 ora pe jos sanatos?
Si in final…vreau sa va spun ca maine se anunta returul. Cine va castiga? Andu pe jos sau tramvaiul 34?
Stau in pat, ma uit la laptopul asta si ma gandesc la posibile trasee pentru maine. Da, partea naspa e ca maine avem greva la metrou. Din punct de vedere al deplasarii, e aproape mijlocul meu preferat, dupa masina, din cauza faptului ca ajung in maxim 40 de minute in orice colt al Bucurestiului
Si cum ziceam, maine e greva => 700.000 oameni vor circula “pe sus”. Traficul actual + 700.000 oameni…inimaginabil. Masina iese din discutie, taxi-ul deasemenea, mijloace de transport….are you serious? A…de ce scriu asta? Aaaa.da…pentru ca am observat ca urbanul din noi e dependent de unele lucruri pe care pe omul din zona rurala, daca le-ar auzi, ar rade in hohote. Eu am identificat asa:
- transport in comun + masina
- curent electric (cel mai important)
- internet
Asta e capul de tabel. Va las pe voi sa continuati…Imaginati-va o saptamana fara cele de mai sus…
Mda…acum sa ma duc la somn, maine ma trezesc cu 30 de minute mai devreme
Un tanar cu pasiuni obisnuite (femei, IT, distractie sau internet) insa modul in care le tratez ma face remarcabil si special. Ma ocup cu consultanta IT si tot aici deprind chestii de marketing, vanzari, eCommerce si business de ansamblu. Domenii asemanatoare gasiti si pe blog... Presaram totul cu articole motivationale sau informatii prin care poti avea succes si iaca blogul pe care ar trebui sa il citesti zilnic. Mananc, respir, alerg si te fac sa zambesti. Vezi ca am reusit? Ce, vrei 
Twitter
Tubmlr
Linkedin
Facebook
