Insemnari [dot] ro

Si ma trezesc dimineata….si ma pun in fata laptopului….

Citeam acum cateva zile un articol al lui Seth Godin despre posiblitatea ca in viitorul foarte apropiat sa nu mai fie nevoie sa mergem intr-un birou pentru a ne desfasura o activitate presupusa de un job. Seth dadea cateva exemple ale lucrurilor pe care le putem face foarte usor, de acasa. Acum sincer, punand bine la punct modul de lucru din firma ta, exista posiblitatea sa lucrezi fara probleme de acasa? Nu stiu cat de aproape de adevar este acest lucru, cert e ca unii (Microsoft) au demarat ceva asemanator.

Plusuri

- costuri zero privind chiria & intretinerea unu birou
- timp de productivitate castigat – 2 ore drum prin Bucuresti
- diferentierea angajatilor seriosi si productivi de cei neseriosi. 8 ore la birou pentru unii = ym, 2 mailuri, 3 ore de fb samd….

Minusuri

- socializare 0. N-ai cui sa ii spui buna dimineata
- lipsa focus
- alte motive oentru care nu poti lucra acasa (aici)

Concluzii

Avand in vedere noile solutii de internet, comunicare pe internet si cloud computing vom ajunge, la un moment dat, sa lucram de acasa. Criza economica si tendinta de taiere a costurilor vor contribui si ele la acest lucru. Seth zicea de 10 ani, tind sa cred ca are dreptate….desi un pic naucitor termenul.
No more corporatisti care sa rupa usa la ora 6? oohhhh :((

Am inceput sa studiez “Managementul Relatiilor cu Clientii” sau 12 capitole despre cum sa il pupi in c&r ca sa iti dea banii. Avem subtitlul primului capitol : „Clientul nostru stăpânul nostru” – jura-te! mi se pare cea mai idioata idee cu care poti pleca, ca angajat pe un domeniu unde ai contact cu cineva. Faptul ca tu ii facilitezi un produs/serviciu nu te pune in pozitie de inferioritate. Grow up! Ei au nevoie de  un anumit produs/serviciu! Daca ar fi avut nevoie de altceva nu veneau la voi :)

Iauzi chestii inteligente:

Clientul:

• este cea mai importantă persoană, fie ca prezenţă fizică, prin telefon, fax sau e-mail – aka a fi fraier all the way
• nu depinde de noi, noi depindem de el; – hainumainnebuni! Daca el vrea Cola si eu nu ii dau o sa se duca sa ia Prigat?
• nu ne întrerupe activitatea, el este scopul acesteia; - aka cand vei lucra intrerupe-ti orice activitate sa ii raspunzi la telefon
• nu îi facem o favoare că îl servim, el ne face o favoare că ne oferă oportunitatea de a-l servi; - altceva, stapane?
• un client nu este o persoană cu care să te cerţi sau să te înfrunţi, nimeni nu câştigă un conflict cu un client; - taci si inghite!
• clientul este o persoană care ne prezintă dorinţele şi necesităţile sale – pe bune?
• misiunea organizaţiei este de a acţiona într-o masură profitabilă atât pentru client cât şi pentru noi. – pe bune? (part II)

Trageti voi singuri concluzia ca facultatea va “invata” sa deveniti angajatul perfect? :)

sursa poza:  sxc.hu

* Pentru fullscreen aveti un buton in dreapta sus

Tipul de mai sus trage concluziile unui experiment care restrange un grup relativ mic de persoane. Iata observatiile mele

Cum ne organizam?

Cu aproximatie:

• 15% din timp se acorda organizarii si alegerii unui lider
• 15% din timp este ocupat de planificarea efectiva
• 60% din timp se construieste
• 10% se fac finisari + se incheie taskul

In mod sigur cei care isi “planifica” timpul cu accent pe partea de executie vor intampina probleme in partea de project management. Problemele vor aparea atunci cand nu ai un plan bine stabilit si in loc sa te focusezi pe executie introduci un factor care te distrage: organizarea. In acest fel iti scade atat randamentul cat si focusul. Cel mai bine este ca planul sa fie “pe foaie” inca de la inceput. Bineinteles ca nici reversul nu este indicat. Se spune ca in timp ce unii isi elaboreaza strategii prin care sa vanda, ceilalti au vandut deja si sunt in vacanta :)

Cine reuseste?

Cei care aleg calea simpla dar organizata. Cei care fac pasi mici dar perfect ghidati de rezultatul pe care si-l doresc. Absolventii sunt tentati sa impinga totul pe ultima suta de metri (vezi invatatul excesiv in sesiune). Chiar si eu fac de multe ori aceasta greseala. Ma intreb care e factorul care ne face actionam astfel. Cei de la “gradinita” aleg procesul simplu de a executa un task.

Care este pasul urmator?

Pentru a obtine rezultate si mai bune trebuie sa incentivezi oamenii cu care lucrezi. In momentul in care ai un incentive oamenii tai vor sti exact ce au de facut, cum o vor face si care este targetul. Ei vor fi motivati sa atinga acel target si asta nu neaparat din considerente financiare.  Am vazut forta acestor incentive-uri si modul in care oamenii actioneaza cand au o directie din partea ta, ca si lider.

Cum poti gresi?

Pregatirea e esentiala pentru echipa ta. Chiar daca au o dorinta arzatoare in minte si suflet, pentru a duce la capat taskul au nevoie in permanenta de ghidare si training. Un manager bun va demara un proiect si va fi acolo la orice moment pentru a determina daca echipa se abate de la drumul ales si mai ales cum poate restabili traseul

Cuvinte cheie:

experienta impartita celor din echipa ta, o directie si un limbaj comun, un plan bine pus la punct

Va las sa cititi cateva randuri scrise de Andrei Plesu. Pentru ca tot a trecut 1 mai si v-ati rupt in vama, iar ocupatia principala a zilei de astazi e sa puneti poze pe facebook, sa va laudati cat ati baut si mama, ce distractie a fost la mare!

Randurile de mai jos le-am primit de la unul din managerii pe care chiar ii apreciez dpdv al profesionalismului :)

“Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor – pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.

Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.

Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru.

Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.

Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.

Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?

Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?

Niste ratati…”

Maine dimineata te trezesti bogat. Ai castigat 2 milioane de euro. Ce faci?

Probabil primul instinct e sa te duci la job si sa iti dai demisia plin de aroganta in fata sefului tau. Ce te-a impiedicat sa ii spui ce ai pe suflet pana atunci? Apoi iti cauti o casa si iti cumperi o masina de 30K euro. Apoi pleci 1 saptamana la mare in alta tara, ca ti s-a luat de Mamaia in fiecare an.

Apoi?

Am prieteni destul de bogati. Si cand ma mai uit pe profilele lor de pe Facebook, in principiu, vad poze cu ei in….club. Cum sa ai o multime de bani si tot ce poti face e sa te duci in..club?!
Bogatia nu se rezuma la un portofel plin si 4 carduri fara limita de credit. Bogatia e o stare de spirit, bogatia e o atitudine. Aici e diferenta intre omul cu bani care stie sa traiasca la un alt nivel si taranul care s-a trezit peste noapte cu suma X de bani si ii sparge in night-club-uri lipind bacnote lautarilor

Am adresat intrebarea de mai sus ceva mai devreme, pe twitter. Si pentru ca raspunsul lui Cabral nu ma avantajeaza (avand in vedere ca e cu un cap mai inalt ca mine) tin sa va impartasesc cateva idei.

Nu sunt sigur daca sunteti familiarizati cu termenul “generatia baby-boom”. Pe scurt, acesta sintagma se folosete pentru a denumi generatia nascuta in ultimii 60 de ani, generatie din care facem si noi parte. Dupa cum probabil va imaginati, ideea este numarul mare de persoane nascute in acest timp. Deasemenea, in ultima perioada rata natalitatii a scazut considerabil si ne confruntam cu un rezultat sumbru.
Deja tineretul din ziua de astazi intampina dificultati in a “sustine” persoanele in varsta.

Hai sa aruncam un ochi in viitor. Peste 40 de ani noi vom avea o varsta pensionarii si va trebui sa fim sustinuti de cei care se nasc acum. Un singur lucru imi vine in minte, si anume ca atunci cand am inceput eu clasa I eram 7 clase (A-G) si cand am terminat scoala generala abia s-au strans copii pentru 2 clase :(

Un raspuns bun mi-a dat Sorin Rusi. Si acelasi lucru vi-l recomand si eu. Cautati surse alternative de venit, surse care sa nu depinda de actualul/viitorul vostru loc de munca. Investiti niste bani intr-un proiect, o cafenea sau un bar, o garsoniera din care sa va vina venitul atunci cand nu veti mai avea aceeasi forta de munca.

Mie mi-a deschis cineva ochii si am inceput deja sa lucrez la venitul meu pasiv. Aaaa..v-am spus ca vreau sa ma pensionez la 26 de ani? :D

Intreaga idee a articolului a plecat de la poza de mai sus.  Tu ce iti imaginezi cand vezi poza de mai sus?

Mie imaginea de mai sus imi sugereaza, in primul rand, un gentleman. Si in afaceri, e nevoie de verticalitate si stil. De exemplu, la o intalnire cu concurenta trebuie sa te comporti ca si cum ati fi parteneri. Diplomatia e cartea castigatoare. Indiferent de natura relatiei sau indarjirea cu care sunteti in competitie, trebuie sa pastrezi o politete “de afaceri”

Eleganta hainelor sale, si pozitia sa ne sugereaza demnitatea si cu care analizeaza “curtea vecinului”. Concluzia? Pastreaza tot timpul un ochi asupra celor cu care concurezi, pastrandu-ti verticalitatea!

ps. o sa lipsesc in acest weekend, voi fi in teambuilding….aaa, stiti bancul cu teambuilding-ul?

Absolut genial, mai ales daca citesti textul cum trebuie :)

via TheNextWeb.RO

Not really…

Am participat zilele trecute la decernarea premiilor in eCommerce (gala GPEC) Andrei Radu e un tanar ambitios si am inteles ca a pus osul la treaba si a concretizat o idee mai veche…felicitari!

• E o industrie mica, unde toata lumea se stie cu toata lumea…si mai dragut e faptul ca toata lumea imparte din experienta, asa ca te prinzi destul de repede, daca esti atent…furi meseria :)
• Cei cu experienta in industrie sunt in continua reinventare. Au inceput multi cu idei/platforme luate de afara, dar intre timp s-au specializat si poti comanda online cat ai pocni din degete
• Cei care administreaza magazinele online au inteles ca “omul de online” e targetul sau principal, asa ca s-au adaptat si si-au facut cont pe twitter iar abordarea si marketingul online au prins proportii, mai ales ca tine de imaginatie, si nu de buget (da, am vazut owner de magazin online care sta in permanenta pe twitter pentru a interactiona sau a oferi consultanta…nu neaparat a promova un produs la fiecare 5 minute
• Informarea se face online, cumparaturile se fac offline. Dovada stau rulajele magazinelor de retail (net superioare online-ului), dovada sta orientarea catre achizitiile offline (vezi articol). Nu e de vina magazinul, ci lipsa unei educatii online a utilizatorului.