Filozoful austriac Victor Frankl este autorul cartii “Omul in cautarea sensului vietii”.
Potrivit lui Gordon W. Allport, cartea reprezinta “mai mult decat povestea biruintei lui Viktor E. Frankl asupra mortii: este o remarcabila combinatie de stiinta si umanism si o introducere in cea mai semnificativa miscare psihologica a zilelor noastre.”
Cartea descrie povestea autorului intr-unul din lagarele germane. Una din intrebarile pe care si le pune acesta este urmatoarea: De ce intre Craciun si Revelion mor mai multi oameni, decat de obicei?. Raspunsul elaborat de acesta contine urmatoarea idee: omul isi formeaza o lista de dorinte si teluri pe care le vrea indeplinite pana la un anumit moment. Detinutii din lagare isi doresc sa isi vada familia de sarbatori, iar in momentul in care constientizeaza ca acest lucru nu se intampla, acest fapt are un impact emotional foarte puternic asupra lor. Un om lipsit de idee, tel si suflet e un om mort…
Tu ai o idee pentru care lupti, o directie si un tel in viata ta? Sau esti o persoana “moarta” care “lupta” doar pentru supravietuire?
Hai sa ne gandim la directia vietii tale. Si hai sa o asemanam efectiv cu o cale de a ajunge de la punctul A la punctul B.
Autostrada
E drumul cel mai rapid, sau cel putin asa pare…la prima vedere. E calea pe care o aleg toti, influentati de aceasta idee. Dar te-ai gandit catre ce e calea cea mai scurta? Eu am inteles ca pe “autostrada” intervine rutina si e cel mai rapid mod prin care poti sa “treci” prin viata. Trec secunde, ore, zile, luni, ani din viata ta si tu tot pe autostrada esti. Viteza constanta reprezinta liniaritatea vietii tale. Nu dai in fata, nu dai in spate…mergi pe drumul tau. Iti pastrezi banda (trezit la 7.30 / program work 9-18 / ajuns acasa la 20 / TV somn) in mod constant si ii “depasesti” doar pe cei mai slabi ca tine.
Autostrada e cea mai aglomerata. De ce? Pentru ca toti vor “the easy way”. Pentru ca ai de facut putine curbe si poti la un moment dat sa iei mana de pe volan, ca tot directia aia o vei avea. Si nu ma refer la a o lua mana de pe volan intr-un sens in care te poti relaxa…
Pe autostrada peisajul e acelasi….un camp arid si 4 benzi pe care mergeti toti. Nu ai nici un peisaj remarcabil, nici o provocare si nici o motivatie sa faci ceva special cu viata ta.
Drumul national
E drumul ala misto pe care il alegi atunci cand ai nevoie de aventura. E drumul pentru care ai nevoie de GPS. Iar pentru asta trebuie sa te uiti in jurul tau, la oamenii pe care ii ai in fata si sa ii alegi. DA, el va fi GPS-ul meu, iar ei vor fi tovarasii mei de drum. Pe drumul national ai curbe. Asta inseamna ca trebuie sa iti calculezi abordarea curbei respective, asta inseamna adrenalina atunci cand iei curba si in final inseamna satisfactia pe care o ai atunci cand ai trecut de ceva greu si ai avut un rezultat. E momentul cand accelerezi si incetinesti. Sangele incepe sa pompeze in tine si sa te simti ca in al 9-lea cer. In mod constient vine si momentul cand te linistesti si mergi la viteza de croaziera. Pur si simplu te bucuri de viata…
Da, pe drumul national vei avea si gropi. Vei strange din dinti un pic dar vei zambi atunci cand vei trece de ele. Pe drumul national ai cele mai frumoase peisaje. Practic poti vedea toata lumea…chiar e recomandat sa incerci sa vezi toata lumea. Calatoreste prin toate locurile pe care inca nu le-ai vazut. Viziteaza ce nu ti-ai imaginat vreodata ca poti vedea. Vei intalni serpentine…si iti vei da seama ca acele serpentine nu reprezinta decat drumul tau catre varf! Le vei aborda cu viteza corecta, vei simti cum energia te impinge in sens opus, dar imediat vei reveni la trasa ideala.
Si in final…vei ajunge SUS! Acolo unde ai visat! Acolo unde aerul e rafinat si privelistea splendida…Si vei vedea soarele intr-o parte si pe cei de pe autostrada acolo jos, unde totul e comun..
So…what’s gonna be?
Incearca sa te plasezi in una din cele 2 ipostaze. Care crezi ca te avantajeaza? Simti ca ai ales-o pe cea corecta? Ai nevoie de un GPS? Alegi sa “treci repede” prin viata sau aventura vietii tale?
Sursa poze: Autostrada Germania & drum national Germania by SimonaStanescu
….atat iti va lua sa citesti urmatoarele cuvinte. De ce 800? Pentru ca e al 800-lea post pe acest blog. Da, fix 800 de clipe…
Am nevoie de ceva organizare in viata mea. Si am inceput incet, incet sa imi structurez toate activitatile astfel incat sa bifez cat mai multe lucruri zilnic.
N-am fost un fan al cititului…poate si pentru ca in viziunea mea cartile contineau povesti si metafore care ma interesau prea putin. Dar am descoperit cartile de dezvoltare personala si incerc sa citesc din ce in ce mai mult. Am inceput cu un program de 30 de minute pe zi intre orele 12.30-.1.00 AM.
Uite o idee pe care vreau sa o impartasesc tuturor:
Iata secretul, cum l-a formulat el insusi – in cuvinte care ar trebui salvate in bronz, salvate de erodare si puse in fiecare casa, scoala, magazin si birou din tara – cuvinte care ar trebui memorate de copii care isi irosesc in schimb vremea invatand conjugarea verbelor in latina sau cantitatile de ploaie care cad anual in Brazilia – cuvinte care ne-ar schimba total viata doar daca le-am pune in practica. Iata-le:
“Cred ca puterea mea de a trezi entuziasmul oamenilor cu care lucrez este cel mai pretios capital al meu si sunt convins ca unicul mijloc de a descoperi ce e mai bun in oameni este prin aprecieri si incurajari. Nu exista nimic altceva care sa ucida mai grabnic decat critica superiorilor. Eu nu critic niciodata pe nimeni. Cred in stimularea oamenilor la munca. Deci sunt oricand gata sa laud in loc sa dezaprob si sa fac observatii. Daca imi place ceva, aprob cu insufletire si laud din belsug”
(Charles Schwab – magnat american care castiga 100 de milioane de dolari pe an – cartea: Secretele Succesului D. Carnegie)
Am exemple de succes pe langa mine. Tocmai de aceea incerc sa fur cat mai mult de la ei, sa primesc sfaturi si indrumari, pentru ca in mod sigur imi dau o directie buna.
Unul din acesti prieteni tocmai si-a cumparat o limuzina de ceva mai multe zeci de mii de euro si eu consider asta o incununare a succesului. Din observatiile mele, iata cum a reusit
- pasiune (implicare totala in afacerea sa, la orice nivel)
- investitie (a investit timp, bani si suflet)
- deschis catre “nou si inovatie” (a acceptat orice idee inovatoare si a reusit in majoritatea cazurilor)
- risc (a acceptat sa incerce, atunci cand altii au stat pe bara si au asteptat…prea tarziu totusi pentru ei, lucrurile se intamplau deja..)
- devotament (si-a luat toate atributiile unui manager si a rezolvat toate problemele aparute)
- tact (a creat o echipa cu care lucreaza excelent)
In mod sigur sunt si alte detalii…dar va recomand sa incercati sa atingeti cat mai mult atributiile de mai sus si in mod sigur va iesi ceva bun din activitatea voastra 
Saptamana trecuta am circulat cu metroul, in Austria. Desi am avut masina la dispozitie, un abonament pe toate mijloacele de transport din oras + o harta = 25 de minute in orice locatie din Viena. Ba chiar in zona periferica a Vienei exista parcari supraetajate pe sute de metri patrati, iar cei care locuiesc mai retras vin cu masina, o lasa acolo si merg cu metroul. De ce? Pentru ca poti ajunge in orice punct al orasului, exista 5 magistrale care se intersecteaza astfel incat sa faci 5 minute de mers pe jos intre 2 statii de metrou. A…si pentru ca vine in 3-5 minute.
Azi am intrat in mijloacele de transport de la noi, care de la o vreme s-au umplut de afise cu “Platesti abonament sau suprataxa?” “50 de lei amenda daca te prindem fara bilet” “oricum transportul roman e de caca, dar plateste ba boule, sa il mentinem!”
La austrieci e cam 14 euro / saptamana. Adica undeva la 50 de lei, cat e la noi pe o luna. Si ce crezi? Prefer sa platesc 200 de ron per luna pentru un transport in care ma misc ca un om civilizat, nu pierd 3 ore/zi pentru drum acasa-work / work-acasa. Romanul ar sari imediat cu gura. Cum? Din 1500 ron salariu, 200 sa dau pe transport? Si aici intervine gandirea de roman…
Dragul meu: daca ai gandit asa, nu iti face probleme. Eu iti propun un calcul simplu:
Pierzi 3 ore pe zi pe drum. Inmultim cu 5 zile => 15 ore saptamanal. Un transport civilizat ti-ar permite sa reduci timpul acesta la 1 ora pe zi x 5 zile => 5 ore saptamanal. 15 ore – 5 ore = 10 ore pe care le-ai putea recupera, 10 ore de productivitate pe care le pierzi pentru simplul fapt ca stai in Bucuresti. Gandeste-te cum ai putea folosi 10 ore pe saptamana? Ai investi intr-un proiect online, un blog nisat despre IT, mancare, masini de spalat samd care sa iti genereze venit suplimentar? O afacere pe cont propriu, 20 de minute de citit carti si 40 de minute cu copilul tau? Stiati ca 20 de minute de citit zilnic, intr-un domeniu, timp de 15 ani te face mai competent decat un om cu doctorat, in domeniul respectiv?
Ce zici, ai investi 200 de ron in timpul tau? O investitie care sa iti aduca timp alaturi de familie sau prieteni, sanatate, bani sau cunostinte? Eu iti garantez ca acesti 200 de ron investiti in 10 ore pe saptamana iti genereaza lejer alti 1000 de ron, daca ai un pic de viziune :
ps, la cererea fanilor, urmeaza si postul despre vacanta de Craciun.
In viata fiecaruia vine momentul ala de cumpana, momentul greu in care iti dai seama ca mai ai de mers pana ACOLO. Totul e agitat, haotic… nu mananci bine, nu dormi bine….in mod clar ceva nu se leaga. A disparut din energia aia maxima cu care te trezeai dimineata, a aparut expresia “de ce ai fata lunga?” Trece o secunda, un minut, o ora, o jumatate de zi…si apoi cealalta. Succesiunea acestor momente o vezi ca frecventa cu care se aprind/sting luminile din club si….te nauceste…
In mod sigur ati simtit asta odata, sau o simtiti, sau o veti simti…atunci cand viata nu iti mai apartine, atunci cand toti cei din jurul tau “vor” ceva de la tine, de la doua vorbe la a le schimba viata….Ai exact in cap un program nebun, de dimineata pana seara, pe care trebuie sa il respecti. Stii exact unde vei fi la ora 15, 19.30 sau 21.00. Am de facut aia si aia, trebuie sa ma vad cu ala si apoi am alta intalnire cu celalalt, apoi merg acasa.. Si totusi trebuie sa ii opresti, sa te aduni si sa incepi sa te focusezi pe ceea ce e important pentru tine.
Am o veste buna si una rea! Cu care sa incep?
- Vestea rea e ca asta e momentul in care se face diferenta intre comun si campioni. Si daca nu tragi in categoria “campioni” vei sta in public, invidios si “aplaudaci”
- Vestea buna e ca poti fi printre cei care reusesc. Aia 5% care trec ca nebunii peste orice, numai sa isi atinga visul. Si asta trebuie sa iti ramana constant in cap si sa iti dea putere.
Note to myself (in mod sigur si pentru voi): timemanagent, priority managent, dream management
sursa poza
Fiecare individ care se naste e un potential care tinde sa se realizeze
Am auzit fraza de mai sus intr-un workshop si am simtit nevoia sa notez aceste cuvinte. Sunt undeva la 99% de acord cu fraza de mai sus. Acel 1% ramas e pentru cazurile in care, din motive independente de natura umana, nu plecam din acelasi punct. Da, exista si oameni care nu au posibilitatea sa iasa din conditia care le-a fost pusa in frunte, inca de la nastere. In realitate, poate acest 1% ar trebui sa fie 5%, dar mintea mea nu vrea sa accepte acest lucru.
Ca tot suntem pe un blog personal, haideti sa va povestesc un pic despre mine, in ultimii 2 ani
Primul pas al maturizarii mele a inceput in momentul la care am intrat la facultate. Poate devreme, poate tarziu…dar in mod suspect destul de apropiat de vorbele fetelor din jurul meu (cand aveam 14 ani si ma laudam ca sunt matur 
). Dupa primul semestru in care am inteles ca ma asteapta vreo 3-5 ani de stat intr-o banca si ascultat elucubratiile unor profesori avizi dupa bani. Si atunci am luat decizia sa ma angajez. N-am avut suportul iubitei (m-am despartit de fata pe care am iubit-o cel mai mult la 3 luni dupa acest pas), n-am avut suportul mamei mele (care ma descuraja si vroia sa imi vad de facultate. O inteleg, e mama…vroia sa isi vada baiatul cu facultatea terminata. Nu iti face griji mama, nu te voi dezamagi!) n-am avut suportul vreunei rude, asa ca m-am angajat fara prea multe comentarii si pe un salariu pe care il cheltuiam destul de usurel. Pentru mine a insemnat mult, ca n-am mai cerut lu’ mama sau tata, ca puteam sa ies oriunde sau sa plec la munte/mare fara sa am grija de un buget. Au fost 6 luni interesante.
Apoi a venit o oportunitate (sau cel putin asa o consideram eu la momentul ala), un internship la Diverta. Acolo am vazut cum din aia multi care eram la interviu, am ramas doar eu. Acolo eram inconjurat de tipe pe la vreo 27-30 de ani care aveau in gand masini, bebe si vacante cu sotul/sotia. Mi-am dat seama in 3 luni ca statul la birou si facut rapoarte nu e de mine, asa ca i-am anuntat ca imi iau la revedere Faza e ca au fost vreo 2 luni in care am lucrat, in paralel, la 2 joburi. Plecam dimineata si ajungeam seara. Si numa’ eu stiu cum traversam Bucurestiul, din Militari pana in Titan intr-o ora. Ajunsesem o leguma…Prima oara am renuntat la primul job, si dupa 1 luna la cel de-al doilea.
Se facea octombrie si aveam ganduri de inceput facultatea…Dar a venit un telefon, chiar in ultimele zile ale mele la Diverta si eram invitat la interviu la Scop Computers, unde sunt si acum. Pentru mine a fost un motiv de mandrie, pentru ca eram cel mai tanar de acolo, la 21 de ani…Si din cei 11 care am intrat, au mai ramas doar 4, iar eu am ajuns cel mai bine, desi sunt cel mai mic.
Revenind la potential, am urcat repede la mine in firma. Am avut si norocul unor manageri capabili, cu experienta care au vazut entuziasmul meu. Si iata ca nu i-am dezamagit, acum conduc (cum imi place sa zic) propriul meu departament
Toti cei care ma intalnesc, afland ca am 21 de ani spun….da, are potential. NUP! Am trecut de faza aia, deja fac ceva in sensul asta. Am trecut de stadiul de grafit, acum sunt in slefuire spre diamant.
Cum treci de la potential la succes?
In primul rand e vorba de PASIUNE. Daca faci ceva de care te bucuri, in mod sigur vor veni rezultatele. Pentru ca iti depui toata energia sa iti iasa bine. Si zambesti si te consumi si….iti iese! In al doilea rand iti alegii PARTENERII. Daca ai alaturi oameni care iti vor binele, reusesti. Daca ai oameni care vor sa te mentii la nivelul lor, renunta la ei, chiar daca pare greu (voi dezbate curand si acest subiect)
Ceea ce in mintea ta s-a copt, poate deveni realitate. Trebuie doar sa vrei, sa decizi si sa actionezi ferm si perseverent!
Asa ajungi sa ai succes!
sursa poza
…mai departe
Credeti-ma ca e foarte important sa “alergi” dupa ceva, in viata. Suntem foarte tentati sa cadem in plasa comoditatii si a banalului cotidian..
Ce-mi propun acum? Sa fac o lista de teluri pe care sa le bifez in 2010. Ultimii 2 ani au fost absolut magnifici, pentru mine, si imi propun ca urmatorul sa ii depaseasca. Aceste teluri vor fi prezente pe o pagina separata, si pana la sfarsitul anului o voi completa cu o lista “to do things pentru 2010″
Va recomand un lucru similar, va veti bucura la momentul la care veti bifa fiecare bullet din lista voastra de dorinte pentru anul urmator.
Asa…declar deschisa perioada stabilirii telurilor!
sursa poza
Vreau sa va povestesc un pic despre nevoi si aspiratii. Iar pentru acest lucru ma voi ajuta de o parabola preluata de la Zoli (unul din mentorii mei).
Povestea
“Un barbat tanar se duce intr-un magazin de lenjerie si acolo este intampinat de o domnisoara foarte frumoasa, cu un decolteu debordant, iar aceasta il intreaba: Ce doriti? Iar barbatul, realmente impresionat de domnisoara, cu ochii bulbucati raspunde: Ce-mi doresc? Sa te iau in brate, sa te trantesc in masina, sa te duc la mine acasa, o sampanie, jaluzelele trase….asta imi doresc, dar in realitate am nevoie doar de o pereche de sosete”
Morala
Toata viata traim ca “sclavi” ai nevoilor. Facem lucruri care nu ne incanta, ne dam cu capul si muncim ca nebunii ca sa satisfacem aceste nevoi. Rezultatul e bun, insa traim o viata fada, iar bucuriile sunt putine. Dar daca…
- ne-am stabili exact ce aspiratii avem?
- daca am lupta pentru a ne indeplini visurile?
- daca ne-am depune toata energia pentru a fi fericiti?
Crezi ca te-ai simti vreo secunda obosit si stors de viata cand vei fi pe drumul catre aspiratiile tale? Eu iti garantez ca NU! Vei putea face 24/7 ceva pentru a-ti fi bine si sa te simti plin de viata si energie. Acum te simti obosit? Lipsit de vlaga sau plictisit?? Inseamna ca lucrezi pentru nevoile tale, iar bucuriile se lasa asteptate.
Nu crezi ca ar trebui sa lupti un pic si pentru bunastarea ta, nu doar a companiei tale? In defintiv, vrei sa fi fericit?
Un tanar cu pasiuni obisnuite (femei, IT, distractie sau internet) insa modul in care le tratez ma face remarcabil si special. Ma ocup cu consultanta IT si tot aici deprind chestii de marketing, vanzari, eCommerce si business de ansamblu. Domenii asemanatoare gasiti si pe blog... Presaram totul cu articole motivationale sau informatii prin care poti avea succes si iaca blogul pe care ar trebui sa il citesti zilnic. Mananc, respir, alerg si te fac sa zambesti. Vezi ca am reusit? Ce, vrei 
Twitter
Tubmlr
Linkedin
Facebook
