Vreau sa incep prin a-mi cere scuze pentru activitatea slaba din ultima vreme. Ultimele weekenduri am fost plecat si la work incepe sa imi fie din ce in ce mai bine…Dar in seara asta discutam despre alteceva.
In weekendul acesta am fost plecat in Valenii de Munte, un loc foarte bun in materie de relaxare si distractie. Motivul: un majorat pe care cu siguranta ni-l vom aminti 
In dupa-amiaza de sambata Alex ne-a propus un pic de miscare inainte de petrecere. Fotbal sa fie! Locatia? 25km de locul nostru de bastina. Asa ca ne-am pus frumusel in masina si am plecat catre locul faptei.
Terenul de fotbal era cuprins de 1 scoala generala si o casa a unor oameni foarte saraci dar fericiti, pentru ca aveau niste comori in brate….gaze mici generatoare de galagie si motivul pentru care suntem fericiti ca lasam ceva in urma…
Scoala nu arata foarte bine, ca si terenul dealtfel. Insa erau acolo aproximativ 25 de baieti plini de praf impartasind aceeasi pasiune, fotbalul. Noi am venit cu 3 masini, toate cu numar de Bucuresti. Ne-am dat jos 13 baieti si fete si deodata toata atentia era indreptata catre noi. Imediat mi-am imaginat cuvinte de gen “ia uite basinosii de Bucuresti” sau potentiale fluieraturi catre fetele noastre. Dar surpriza, baietii ne-au primit cu bratele deschise, salutandu-ne. Erau cam toti de origine rroma si n-au avut pic de repulsie fata de noi. Daca veneau 
ei la noi “acasa” noi ii injuram, ii faceam tigani infecti si ii goneam cu cele mai colorate cuvinte.
Ne-au invitat sa ne facem echipa, si am inceput jocul. Ma asteptam sa imi rupa picioarele pe acolo, eram pregatit de asa ceva dar din nou am avut parte de cel mai bun tratament. La un anumit moment dat unul din adversarii mei a tras un sut catre poarta care mi-a intalnit mana.. Desi nu a avut nici o intentie si-a cerut imediat scuze ca m-a lovit. S-au ferit la intrarile la minge mai dure tocmai pentru a nu ne “pune in cap”. Noi aveam cu noi o sticla de Coca-Cola, ba unu n-a indraznit sa ceara, atata bun-simt mai rar mi-a fost dat sa vad…s-au limitat toti la sticlele de apa cu care ocazional se mai bateau, avand in vedere soarele puternic din ziua respectiva.
La plecare nu ne-au fluierat fetele singure desi ne-au cerut sa le aducem si
lor fete 
Ne-au invitat la o alta partida pe terenul lor in vara. Sper sa reusim sa onoram inviatia.
Acum ma intorc cu regret la nesimtirea si impertinenta bucuresteana. Desi sunt nascut si crescut aici, regret in anumite momente prezenta mea aici. Ei poate n-au avut parte de cea mai buna educatie sau cultura. Noi trecem pe langa Teatrul National doar ca sa ajungem in clubul X. Poate ei ar aprecia altfel izvoarele de aici. Nu vreau totusi sa epatez, dar sincer sa fiu bunul lor simt m-au facut sa ma intreb, ce ne face pe noi atat de distanti si ingamfati? Poate pentru ca noi avem atatea oportunitati si deja ne “doare la basca” de ce se intampla in jur, pe cand altii apreciaza in mod diferit 100 RON pe care noi ii cheltuim la MC Donalds…
Credit poze: Larisa @ tandemfoto.ro
Posturi pe acest subiect:
Trimite acest articol pe twitter
Un tanar cu pasiuni obisnuite (femei, IT, distractie sau internet) insa modul in care le tratez ma face remarcabil si special. Ma ocup cu consultanta IT si tot aici deprind chestii de marketing, vanzari, eCommerce si business de ansamblu. Domenii asemanatoare gasiti si pe blog... Presaram totul cu articole motivationale sau informatii prin care poti avea succes si iaca blogul pe care ar trebui sa il citesti zilnic. Mananc, respir, alerg si te fac sa zambesti. Vezi ca am reusit? Ce, vrei 
Twitter
Tubmlr
Linkedin
Facebook
